Muzeul Naţional al Ţăranului Român are din anul 2007 o editură proprie, Martor. Dar, încă din 1991, editarea unor publicaţii într-un stil propriu, mai aproape de conceptul de carte-obiect, a fost una dintre activităţile prioritare ale muzeului. Sub semnăturile cercetătorilor şi muzeografilor noştri au apărut numeroase titluri. Unele ediţii s-au epuizat rapid, altele pot fi încă găsite la librăria muzeului: carte de specialitate (etnologie şi folclor, antropologie, sociologie, muzeologie), publicaţii bibliofile în ediţii limitate, cărţi-album, reviste, calendare, foi, pliante, mape, afişe, agende. Revista anuală de antropologie şi muzeologie, Martor, publicaţie ajunsă la numărul 24, pune în dezbatere în fiecare număr problemele actuale din domeniu şi experimentele noastre muzeografice.
***
Publicațiile Muzeului Național al Țăranului Român (Editura MARTOR) pot fi achiziționate prin comandă online sau de la punctul fizic de vânzare al Muzeului (Galeria de Artă Țărănească, str. Monetăriei nr. 3).
Dacă doriți să le achiziționați online, trimiteți o comandă fermă pe adresa de e-mail carte@muzeultaranuluiroman.ro (persoană de contact: Elisabeta Timoc). Menționați în mesaj titlurile dorite și numărul de exemplare, adresa dvs. poștală completă și un număr de telefon la care puteți fi contactat.
Putem trimite cărțile prin curier, cu plata ramburs, urmând să achitați la primirea coletului contravaloarea cărților și taxele de expediție. Taxele depind de greutatea coletului și de destinație.
De asemenea, puteți opta pentru plata în avans a cărților, urmând ca la primirea coletului să achitați doar taxele de transport.
Cont Trezorerie Sector 1: RO92TREZ701502201X015193
Cod de identificare fiscală: RO14244170
Vă mulțumim că ne-ați vizitat și așteptăm un feed-back de cititor pe adresa:
martor@muzeultaranuluiroman.ro
Cronica involuntară. Mărturisiri la vârsta copilă
Dorel Zaica, 2007, 56 p.
Răspunsuri ale copiilor la întrebări încuietoare pentru adulți, într-un experiment inedit de stimulare a creativității celor mici inițiat de profesorul de desen și pictorul Dorel Zaica. La momentul experimentului, ei sunt fie la grădiniță, fie în clasele I-VIII.
Replicile surprinzătoare ale copiilor, culese între septembrie 1973 - iunie 1985, degajă inocență, puritate, adevărul „nu spus direct, ci printr-o mască involuntară.” (Dorel Zaica, p. 3) Sistemul politic comunist profita de cei mici și de candoarea lor pentru a-și face propagandă, pentru a se legitima. Odată cu lectura acestor reflecții copilărești, uneori grave, mature, citim și o „amară pagină de istorie, un martor al sluțirii la minte a unui popor, a voinței de îndobitocire din fașă, a îndoctrinării încă din grădinițe...” (p. 4).
În anumite situații oficiale, sinceritatea lor risca să compromită familia și chiar școala, astfel încât părinții se fereau cu strășnicie să discute în fața lor orice chestiune politică, iar dacă totuși le „scăpa” ceva, celor mici li se punea în vedere să-și țină gura peste tot în afara casei. Profesorii, la rândul lor, îi învățau fraze stereotipe, pentru a preîntâmpina vreun răspuns ambiguu dat în fața mai-marilor politici sau la adunările de pionieri. Deși „deturnați de la sinceritate”, ei sunt autorii acestor „ziceri neprihănite”. Iată câteva dintre ele:
În capitalism prețurile la alimente și la alte obiecte sînt mult mai scumpe decît la noi în țară.
Salariile în capitalism sînt mizerabile și oamenii trăiesc de pe azi pe mîine.
Muncitorii în Occident cer mereu să li se mărească salariul cît îl au muncitorii de la noi din țară.
Muncitorii stau în niște cocioabe, cu o fereastră sau poate două, ar vrea ei să stea la bloc, cum stau muncitorii noștri.
În capitalism oamenii strîng bani, și la salariul întîi ia un copil pantaloni, apoi la alt salariu ia celălalt copil. Ei se împrumută de bani pentru mîncare cu cîteva zile înainte de salariu de la capitaliști.
Bacșiș înseamnă când un om primește salariu și mai primește niște bani, că mai are încă doi copii. Bacșișul i l-a dat tovarășul Nicolae Ceaușescu.
Ministrul e un om care a învățat zece clase și s-a dus la serviciul de miniștri.
Cu vremea omul s-a civilizat, în loc de case a inventat blocuri.
Noi nu mergem în alte țări, că nu avem bilet de voie.
Statul e ăia care vînd găini slabe...
Statul e un om care comandă ce să dea la Alimentara.
Amenințare e cînd dacă cineva nu face ce zice Nicolae Ceaușescu, el îl amenințează, adică îl bagă la închisoare.
Licuricii pot lumina, că ei sînt parte dintr-o stea. Cînd moare un om, cade o stea și din steaua aia se formează licuricii.
Visele sînt ca atunci cînd îți moare tataia, să îl mai vezi.
Tristețea e o supărare care nu vorbește.
Partidul este casa lui Nicolae Ceaușescu.
Sunt mai multe țări: Spineni, București, Franța, Moldova, și fiecare țară are un partid.
Oamenii au umbră ca atunci cînd se plimbă pe stradă se ajută unii pe alții, își dă umbra lui la altul, ca să nu se încălzească de la soare.
Servici e un om care stă și semnează condica, sau stă ca să bea o cafea.
Ciunga de mestecat e bună, că atuncea cînd noi poftim la ceva și nu putem să mîncăm, pentru că nu avem, mama ne cumpără ciungă de mestecat.
Cumpără mămicile și tăticele și ne dă nouă ciungile, că ei nu au bani de ciocolată.
Lingușitor e cînd lingi lingura, lingi farfuria și vrei să lingi și cratița toată.
Leul e un animal carnivor și ne-am botezat banii lei ca să putem cumpăra mai multă carne.
Munca patriotică este cînd nu mai sînt țărani cooperatori și cheamă profesori să muncească acolo.
Artizanatul este o serie de lucruri care sînt realizate de om automatizat.
Artizanatul e o joacă a talentelor.
Artizanatul înseamnă artă populară modernizată uneori prea mult.
Desenele copiilor nu se socotesc la fel cu scrierile greșite din caiete, pentru că dacă profesorii le-ar corecta planșele, copiii s-ar supăra că le-au rănit desenele.
Sufletul e cînd îți pune mama prăjituri pe farfurie și îi lași prăjituri și lu ăla mic.
Cartea-obiect cuprinde ilustrații (fotografii sau pagini de revistă) care înfățișează viața școlarilor din ultimul deceniu de comunism.
Stoc epuizat
înapoi la pagina principală
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
