Muzeul Naţional al Ţăranului Român are din anul 2007 o editură proprie, Martor. Dar, încă din 1991, editarea unor publicaţii într-un stil propriu, mai aproape de conceptul de carte-obiect, a fost una dintre activităţile prioritare ale muzeului. Sub semnăturile cercetătorilor şi muzeografilor noştri au apărut numeroase titluri. Unele ediţii s-au epuizat rapid, altele pot fi încă găsite la librăria muzeului: carte de specialitate (etnologie şi folclor, antropologie, sociologie, muzeologie), publicaţii bibliofile în ediţii limitate, cărţi-album, reviste, calendare, foi, pliante, mape, afişe, agende. Revista anuală de antropologie şi muzeologie, Martor, publicaţie ajunsă la numărul 24, pune în dezbatere în fiecare număr problemele actuale din domeniu şi experimentele noastre muzeografice.
***
Publicațiile Muzeului Național al Țăranului Român (Editura MARTOR) pot fi achiziționate prin comandă online sau de la punctul fizic de vânzare al Muzeului (Galeria de Artă Țărănească, str. Monetăriei nr. 3).
Dacă doriți să le achiziționați online, trimiteți o comandă fermă pe adresa de e-mail carte@muzeultaranuluiroman.ro (persoană de contact: Elisabeta Timoc). Menționați în mesaj titlurile dorite și numărul de exemplare, adresa dvs. poștală completă și un număr de telefon la care puteți fi contactat.
Putem trimite cărțile prin curier, cu plata ramburs, urmând să achitați la primirea coletului contravaloarea cărților și taxele de expediție. Taxele depind de greutatea coletului și de destinație.
De asemenea, puteți opta pentru plata în avans a cărților, urmând ca la primirea coletului să achitați doar taxele de transport.
Cont Trezorerie Sector 1: RO92TREZ701502201X015193
Cod de identificare fiscală: RO14244170
Vă mulțumim că ne-ați vizitat și așteptăm un feed-back de cititor pe adresa:
martor@muzeultaranuluiroman.ro
Robii frumosului 2012
Carmen Mihalache (coord.), 2012, 320 p.
Album etnografic care valorifică 24 de colecţii particulare săteşti, etnografice şi de artă ţărănească din România, în cadrul unui proiect care promovează colecţionarii şi gestul lor cultural.
„Dacă iei la pas satele României, constați că în multe dintre ele există – adesea dinainte de 1989 – mici muzee etnografice fără pretenții aflate în grija primăriilor sau «colțuri muzeistice» organizate cu mijloace modeste în instituțiile de învățământ sau cele culturale locale... Dar, mai ales după anul 1989, au început să apară în multe localități, plasate adesea în zone unde nu te-ai aștepta să le găsești, colecții (bogate și de calitate) de obiecte de interes etnografic, mici case-muzeu în care locatarii trăiesc printre obiecte de patrimoniu sau chiar puncte muzeale particulare, deschise pentru publicul local sau turiștii de ocazie, toate acestea fiind opera unor persoane entuziaste, fără (sau cu foarte puțină) pregătire de specialitate. Și toate fiind în proprietate privată, găzduite în gospodăriile personale sau în spații achiziționate prin finanțare proprie.” (Carmen Mihalache, p. 9)
Deși neînțeleși și chiar disprețuiți la început de propriii consăteni, acești colecționari răbdători și pasionați, care au cheltuit resurse, timp și efort, au reușit să adune piese valoroase, uneori rare, ce vorbesc despre trecutul lor, al familiei lor și al comunității din care fac parte, despre istoria, datinile, modul de trai al oamenilor și meșteșugurile practicate în zonă. Obiecte vechi, lucrate în casele localnicilor și adunate de la ei, documente istorice, fotografii de arhivă, alcătuiesc un întreg original ce poartă amprenta personalității unui singur om – colecționarul.
Aceste colecții-muzeu nu sunt însă susținute în mod organizat de autoritățile locale, nu au un statut legislativ și nici nu beneficiază de consultanță în vederea conservării, protejării, înregistrării și valorificării patrimoniului pe care îl dețin. În 2008 s-a desfășurat un proiect-pilot prin care MNȚR a vizitat, studiat și sprijinit asemenea colecții, oferindu-le deținătorilor consultanță, vizibilitate și perspectiva de a se profesionaliza și dezvolta, fără a-și pierde nimic din ingenuitate și originalitate. Cercetătorii și muzeografii noștri au conturat profilul fiecărei colecții, pe cel al colecționarului, precum și impactul colecției asupra comunității locale. Întrucât experimentul a dat rezultate, începând cu 2009 a fost pus în practică, cu sprijinul AFCN, un program cultural ce avea să dureze cinci ani, numit „Colecții sătești din România”, menit să monitorizeze micile muzee etnografice particulare și să le ofere sprijin de specialitate. Colecționarii stagiari din 2008 și 2009 au beneficiat de câte o expoziție la București, iar în 2008 MNȚR a organizat o masă rotundă pe această temă, la care au participat primii opt colecționari incluși în proiect, specialiști din domeniu și publicul larg. Au fost editate o publicație, Robii frumosului, în 2008, și setul de șase pliante Muzee și colecții sătești din România – I, în 2009. A fost demarat și un parteneriat cu CIMEC pentru a face cunoscute colecțiile.
Moștenirea culturală a unei comunități merită promovată ca marcă a identității ei, căci ea exprimă valorile acestei comunități, contribuind la coeziunea și solidaritatea socială și constituind un patrimoniu perceput ca motiv de mândrie, ce poate conferi prestigiu chiar și unui loc uitat de lume, pe care îl poate face atractiv turistic.
Preţ: 51 lei
back to main page
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
