Muzeul Naţional al Ţăranului Român are din anul 2007 o editură proprie, Martor. Dar, încă din 1991, editarea unor publicaţii într-un stil propriu, mai aproape de conceptul de carte-obiect, a fost una dintre activităţile prioritare ale muzeului. Sub semnăturile cercetătorilor şi muzeografilor noştri au apărut numeroase titluri. Unele ediţii s-au epuizat rapid, altele pot fi încă găsite la librăria muzeului: carte de specialitate (etnologie şi folclor, antropologie, sociologie, muzeologie), publicaţii bibliofile în ediţii limitate, cărţi-album, reviste, calendare, foi, pliante, mape, afişe, agende. Revista anuală de antropologie şi muzeologie, Martor, publicaţie ajunsă la numărul 24, pune în dezbatere în fiecare număr problemele actuale din domeniu şi experimentele noastre muzeografice.
***
Publicațiile Muzeului Național al Țăranului Român (Editura MARTOR) pot fi achiziționate prin comandă online sau de la punctul fizic de vânzare al Muzeului (Galeria de Artă Țărănească, str. Monetăriei nr. 3).
Dacă doriți să le achiziționați online, trimiteți o comandă fermă pe adresa de e-mail carte@muzeultaranuluiroman.ro (persoană de contact: Elisabeta Timoc). Menționați în mesaj titlurile dorite și numărul de exemplare, adresa dvs. poștală completă și un număr de telefon la care puteți fi contactat.
Putem trimite cărțile prin curier, cu plata ramburs, urmând să achitați la primirea coletului contravaloarea cărților și taxele de expediție. Taxele depind de greutatea coletului și de destinație.
De asemenea, puteți opta pentru plata în avans a cărților, urmând ca la primirea coletului să achitați doar taxele de transport.
Cont Trezorerie Sector 1: RO92TREZ701502201X015193
Cod de identificare fiscală: RO14244170
Vă mulțumim că ne-ați vizitat și așteptăm un feed-back de cititor pe adresa:
martor@muzeultaranuluiroman.ro
Caiet Cusături / Țesături
Lila Passima, 2009, 96 p.
Catalog de expoziție care valorifică prin imagine obiectele de patrimoniu și de colecție și obiectul anonim pe care proprietarul îl învestește cu valoare și îl transformă în obiect susceptibil de a fi muzeificat.
„În pânză ești învelit la naștere și la botez, pânza te acoperă la moarte înaintea pământului. Țesătura conține semnul și sensul crucii. Urzeala și băteala se întretaie și se suprapun ca atunci când „două bețe se fac cruce. ” Accesoriu, recipient – poartă mâncarea și lucrurile, învelește pâinea și cozonacii, pusă la icoană ține sufletul curat. Mireasa își acoperă fecioria, văduva durerea. Și pentru unele și pentru altele timpul întrețese frumusețe și tristețe.
Scutec, năframă, scoarță, ștergar, haină sau giulgiu, țesătura este a doua noastră piele, cu grosimi și subțirimi diferite, aspră sau moale, grea sau ușoară. Este fină ca o adiere (aduceți-vă aminte de iile și maramele din borangic), transparentă și translucidă, dură și opacă atunci când oprește ploaia și vântul, frigul și soarele.
Când devine semn abstract, materie compozită, își pierde sufletul și devine suport, rețea, informație/ layer pentru decriptarea structurii.
Între materia caldă, frământată de mână și fibra înseriată de computer, între fire de urzit și gânduri de mestecat, privirile noastre desenează plimbări prin istorii țesute.” (p. 9)
Pe măsură ce lumea arhaică, paradisul pierdut, este înlocuită de cea a tehnologiei industriale, urma lăsată de gestul mâinii și neregularitățile materiei dispar. Odată cu începutul secolului al XX-lea, arta țărănească este considerată artă națională, expusă și păstrată în muzee. În rândurile aristocrației se răspândește moda obiectului țărănesc ca accesoriu vestimentar și ca obiect decorativ. Mai târziu, în timpul primelor decenii de comunism, impactul violent pe care îl are colectivizarea asupra satului românesc se face simțit din plin și în arta țărănească. Sunt desființate atelierele mânăstirești, locul lor fiind luat de atelierele cooperatiste de stat. Unicitatea și originalitatea obiectului făurit de țărani dispar sub tăvălugul uniformizării și al serializării, care simplifică și standardizează motivele și semnele tradiționale ale țesăturilor. Apare artizanatul proletar, producător de kitsch siropos, un hibrid fără valoare ca formă și conținut, rod al ignoranței și al lipsei de gust care vin să ia locul rafinamentului, complexității, nuanțelor și armoniei cromatice, expresivității desenului, proporției dintre motive și suprafața ansamblului, eleganței întregii compoziții.
După decembrie ’89 are loc, în ce privește țesăturile, o întoarcere la trecut, la un trecut recuperabil însă numai în parte, asupra căruia s-a intervenit mult. Obiectul tradițional, în noua lui ipostază de lucrare de artă artizanală, decorează astăzi spații compozite, locuințe urbane în care se amestecă autenticul, rusticul, folclorul post-comunist și obiectul decorativ de galerie de oraș. Cartea de față pune în dialog civilizația țărănească, inepuizabilă artistic, trecutul recent și prezentul supus unei schimbări continue și brutale.
„Apariția obiectului în lumea tradițională seamănă mai mult cu o naștere. Obiectul conține zgomotul naturii, nu pe cel al mașinii. El reflectă întregul, lumea în toată amploarea ei, e trăit, e simțit, e ieșit din nevoie adevărată și dragoste. Obiectul tradițional este un obiect puternic prin adecvarea perfectă a aspectului la scop.” (Horia Bernea, p. 14)
Catalogul cuprinde, pe lângă imaginile cu țesături, cusături și alte obiecte țărănești, și gânduri despre interiorul țărănesc, despre tehnici și vopseli vechi, despre universul de imagini și semne al țesăturilor, un cântec de mireasă, un altul legat de practicile magice, modele de cusături, descrieri ale unora dintre obiectele reprezentate și alte câteva texte.
Stoc epuizat
back to main page
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
